Este desertul copilăriei mele. Un chec cu multă cacao, care lua forme dintre cele mai ciudate, cărora încercam să le compun câte-o poveste. Aș fi mâncat checul ăsta al străbunicii toată ziua, nu doar pentru gustul de care eram dependentă, ci mai ales pentru zborul minții la fiecare felie – oare forma asta din cacao ce-ar putea fi?

Din când în când îl mai fac și eu, ca să reiau jocul. Dar parcă mie nu-mi ies la fel de bine vălătucii de cacao. Ia să vedem, ție îți ies?

Iată lista de cumpărături pentru checul ăsta clasic, bun și ușor de făcut: 8 ouă (ar fi bine să fie de la țară, acelea au gălbenușul auriu, care dă o culoare grozavă checului), 150 ml ulei, 200 gr zahăr, 350 gr făină, 4 linguri de cacao din aceea bună-bună, praf de copt, 1 praf de sare, zahăr pudră (dacă vrei).

Să purcedem la execuție. Baţi spumă ouăle, cu un praf de sare. Într-un vas separat amesteci treptat zahărul cu gălbenușurile, mixând energic, apoi adaugi uleiul, puțin câte puțin. Încorporezi la fel de grijuliu cam trei sferturi din făină și praful de copt. Acum pui peste toate acestea albușurile și omogenizezi ușor.

A sosit clipa separării: scoţi 1/3 din compoziţie într-un vas şi o amesteci cu cacaua. Ai grijă să nu se formeze cocoloașe. În vasul în care ai lăsat compoziţie mai multă adaugi restul de făină și amesteci bine.

Ungi şi tapetezi cu hârtie de copt două tăvi de chec. Împarţi compoziţia simplă în tăvi, apoi o torni, pe mijloc, pe toată lungimea tăvilor, pe cea cu cacao. Poți să te joci cu o furculiță prin tăvi, ca să creezi celebrele modele. Bagi tăvile în cuptorul preîncălzit, trebuie să stea cam 45-50 de minute, la foc potrivit. Când sunt gata, le laşi să se răcească în forme şi le presari cu zahăr pudră (dacă vrei).

Bon appetit!