Paștele este una dintre cele mai iubite sărbători, și nu pentru cadouri, iepurașii de ciocolată ci pentru că simbolistica acesteia este amplificată în fiecare an de bucuria renașterii naturii. De aceea, toate obiceiurile legate de Paști devin cumva și mai plăcute, în așteptarea primăverii.

Încondeiatul ouălor, drobul de miel și pasca sunt ”vedetele” meselor tradiționale în familie, fiind pregătite întotdeauna în case care strălucesc de curățenie, primenite pentru marea sărbătoare. Respectăm și îmbrățișăm în fiecare an aceste tradiții culinare, dar de prea puține ori ne întrebăm care este însemnătatea lor.

Obiceiul de a mânca miel și pască de Paști este legat de ritualul pascal evreiesc, potrivit căruia mielul se mănâncă împreună cu pâine nedospită și cu ierburi amare – o amintire a greutăților din timpul robiei egiptene. Creștinii le-au atribuit mielului, pascăi și vinului noi semnificații: Mielul este Iisus Hristos, care acceptă sacrificiul suprem, iar pasca frântă și vinul turnat reprezintă jertfa Mântuitorului pentru iertarea păcatelor tuturor oamenilor.

Pasca

Nelipsită din meniul de Paști, pasca are o istorie lungă: se spune că, atunci când au fugit din Egipt, evreii nu au avut timp să coacă pâine dospită, de aceea, în memoria acelor vremuri, au ales să mănânce în fiecare an, timp de opt zile, acest tip de pâine nedospită, denumită ”mața” în ebraică. Cu trecerea anilor, această pască simplă s-a transformat într-un deliciu tradițional, compoziția sa fiind îmbogățită cu aluat de cozonac, brânză de vaci și stafide.

Pasca este pregătită în formă rotundă și decorată cu o cruce pe mijloc și cu două fâșii de aluat răsucit pe margini, care întruchipează coroana de spini a lui Iisus. Este inclusă astfel simbolistica întreagă a suferințelor crucificării.

Preparată în ajunul Învierii, pasca mai semnifică promisiunea învierii şi a vieţii veşnice, iar gustul dulce al aluatului celebrează împlinirea sufletească ce urmează postului îndelungat. De aceea, înainte de a se bucura de ea, creștinii o duc la biserică, pentru a fi sfinţită, ceea ce îi atribuie puteri vindecătoare, asemeni anafurei. Ritualul stropirii cu vin este practic reprezentarea morții lui Iisus Hristos.

Ouăle roșii

Conform tradiției pascale, ouăle sunt vopsite în roșu de către femei în joia din Săptămâna Mare, ziua în care a fost răstignit Iisus, deoarece se crede că Maica Domnului a venit atunci cu un coș de ouă pentru a-i convinge să înceteze pe cei care îi torturau fiul. Văzând că aceștia nu s-au lăsat deloc impresionați de gestul ei, ea a așezat coșul sub crucea pe care era răstignit Iisus, iar ouăle s-au înroșit de la sângele care picura încontinuu din rănile sale.

Oul a fost dintotdeauna simbol al vieții, iar de Paști, oul roșu simbolizează viața ca jertfă. Roşul vine de la culoarea sângelui lui Hristos, care s-a jertfit pentru creștini, spunând: ”Îmi dau sângele pentru viaţa lumii”.

Ouăle încondeiate

Un obicei foarte vechi în tradiția românească pascală, încondeierea ouălor a permis o simbolistică mai cuprinzătoare în ornamentație. În zonele unde se păstrează această tradiție, cu precădere în Bucovina, sunt folosite motive ancenstrale precum soarele, luna, crucea, simboluri din natură (spicul, frunza de stejar, peștele, creasta cocoșului), dar și modele geometrice.

Primele condeie au fost lumânarea și pana de gâscă. Femeile topeau ceara de albine, presărau în ea puțin cărbune pisat, pictau ouăle cu diverse motive, apoi le așezau în vopsea, pentru ca fondul să capete culoare.

Linia dreaptă verticală simbolizează viața, linia dreaptă orizontală amintește despre moarte, linia dublă dreaptă semnifică eternitatea, linia cu dreptunghiuri reprezintă gândirea și cunoașterea, linia curbă este apa sau purificarea, spirala este simbolul timpului și al eternității, iar dubla spirală este legatura dintre viață și moarte. Toate acestea transmit bucurie, împăcare, dar mai ales smerenie.

Mielul

Mielul de Paști este un obicei culinar care îşi are originile în Vechiul Testament. Evreii îl mâncau în timpul sărbătorii instituite cu ocazia ieșirii poporului evreu din Egipt. De-a lungul timpului, oamenii au creat diverse substitute ale mielului consumat în mod ritualic.

În România, prin maniera complicată de gătire și bogăția de verdețuri și mirodenii folosite, drobul de miel a conservat un aer de sacralitate specific acestei sărbători.

Dacă pentru evrei Paștele semnifică trecerea de la robie la libertate, pentru creștini simbolizează trecerea de la moarte la viață, iar mielul, semnul inocenței și purității, este Hristos care se jertfește pentru iertarea păcatelor tuturor. De aceea, creştinii se referă azi la Iisus ca la “mielul lui Dumnezeu”.

În popor se spune că dacă întâlneşti un miel în apropiera Paştelui, este semn de noroc şi bunăstare. Se mai spune și că diavolul poate lua forma oricărui animal, în afară de cea a unui miel, datorită purității și sacralității acestuia.